Este hrana vegetală la fel ca îngrășământul?

Termenii „hrană vegetală” și „îngrășământ” sunt adesea folosiți în mod interschimbabil. Într-adevăr, este adevărat că grădinarii de acasă folosesc îngrășământ pentru a-și ajuta plantele să obțină nutrienții esențiali de care au nevoie pentru a crește și a înflori corect. Științific vorbind, însă, îngrășământul nu este același lucru cu alimentele vegetale. Majoritatea plantelor obțin hidrogen, oxigen și carbon din apă și din aer, dar plantele au nevoie și de alte substanțe nutritive pe care le obțin de obicei din sol. Cele mai importante dintre acestea sunt azotul, fosforul și potasiul. Acestea se numesc macronutrienți. Îngrășământul conține acești și alți nutrienți pentru plante, precum și umpluturi. Plantele folosesc acești nutrienți în îngrășăminte (și în mediu) pentru a produce propriul aliment.

Îngrășămintele vegetale sunt compuse din macronutrienți, micronutrienți și balast, sau umplutură. Unele îngrășăminte conțin cantități egale din cele trei macronutrienți. Acestea sunt de obicei etichetate ca 10-10-10 sau 20-20-20. Numerele reprezintă procentul de nutrienți din îngrășământ. Primul număr reprezintă azot, al doilea reprezintă fosfor, iar al treilea reprezintă potasiu. Unele îngrășăminte conțin mai mulți dintre nutrienți. Azotul, de exemplu, este utilizat pentru a promova creșterea frunzelor. Deci, îngrășământul fabricat pentru plante cu frunze poate fi etichetat 20-5-5. Îngrășămintele conțin, de asemenea, micronutrienți precum calciu și fier. Cea mai mare parte a îngrășământului este însă formată din materiale de umplutură care sunt concepute pentru a ajuta la distribuirea nutrienților și a crește capacitatea lor de a fi absorbit de sol.

Îngrășămintele sunt folosite pentru a hrăni nutrienții plantelor, dar plantele în sine își fac singuri hrana specială cu acei nutrienți și aer, soare și apă. Dioxidul de carbon din aer intră în plantă prin frunziș. Pe măsură ce intră în frunze, intră în contact cu clorofila. Această substanță absoarbe și stochează energie de la soare. Cloroplastele din clorofilă reacționează cu dioxidul de carbon pentru a produce un zahăr simplu, care este apoi distribuit prin plantă. Apa ajută la mișcarea zahărului prin plantă. În plus, pe măsură ce apa se mișcă prin rădăcini și până în plantă, se ia și cu minerale găsite în sol, care sunt vitale pentru ca procesul de fotosinteză să funcționeze corect. De asemenea, apa este vitală pentru a menține turgiditatea celulelor plantei. Dacă o plantă nu are apă, celulele nu vor fi la fel de turgide, iar planta se va ofila.

Nutrienții din îngrășăminte pot fi organici sau chimici sub formă. Nutrienții organici provin din surse naturale, cum ar fi gunoiul de grajd, compostul sau făina de pește. Nutrienții chimici sunt sub formă mai pură. Nutrienții organici necesită mai mult timp pentru a se descompune în sol, dar sunt, de asemenea, uneori mai puțin costisitori, în special pentru grădinarii care au propriile lor grămezi de compost. Elementele nutritive chimice sunt de obicei solubile în apă și pot fi absorbite de plante imediat.

Nivelul de pH al solului este vital atunci când vine vorba de capacitatea plantelor de a absorbi îngrășăminte pentru a-și crea propria hrană. Solurile cu un pH foarte ridicat (peste 7,0) sau un nivel scăzut (sub 5,5) nu sunt la fel de ospitalizante pentru nutrienți. În aceste soluri, substanțele nutritive din îngrășăminte sunt fie prea solubile, fie deloc solubile. De fapt, planta nu poate absorbi nutrienții sau, alternativ, nutrienții devin toxici. Solul poate fi modificat cu var sau sulf elementar pentru a scădea sau a crește nivelul de pH.